succedere. noapte flamanda. o lance ce sfarteca amintirea primului apus ramas intre pleoape imi viscoleste tacerea ce ma tinea treaza in pragul unui ochi de liniste ramas paravan cand dimineata uita sa mai nasca geana din fire de roua crescuta odata cu irisi albastri stateam de veghe in causul iertarii panze de paianjen urzite sa incolteasca seninul rataceau carari in vorbe de duh departari se apropiau cu fiecare pas intorcandu-si privirea. apuc de mana intunericul sa pot pasi spre lumina.