Mi-e dor sa vorbesc cu cineva. Nu doar sa vorbesc, sa comunic, sa fac schimb de idei, de ganduri, de stari. Sa am pe cineva caruia sa-i pot vorbi sau scrie oricand ce imi trece prin cap fara a-mi fi teama ca deranjez. Fara sa simt neincredere. Fara a-mi fi analizat fiecare verb. Sau cineva cu care sa tac. Sa nu ma simt obligata sa gasesc subiecte de conversatie. Sa stam sau sa lucram fiecare in tacere si-atat.